Îmbrățișarea este o modalitate deosebit de intimă și intensă de exprimare a emoțiilor. Prin îmbrățișare putem transmite bucurie sau durere, putem spune unei persoane că poate conta pe noi necondiționat și să înțeleagă starea sa mentală fără să vorbească.

Îmbrățișările nu numai că ne ajută să ne conectăm cu ceilalți și să exprimăm ceea ce simțim, au un efect foarte pozitiv asupra echilibrului emoțional și asupra sănătății creierului.

Ce se întâmplă când cineva ne îmbrățișează?

Când cineva ne îmbrățișează, contactul fizic activează receptorii de presiune pe care îi avem pe piele, care sunt, de asemenea, cunoscuți sub numele de corpusculi Pacini, și răspund în principal presiunii profunde. Acești receptori trimit imediat semnale către nervul vag.

În acel moment, începem să ne simțim bine deoarece nervul vag este legat de fibrele nervoase care ajung la nervii cranieni. Acesta joacă un rol important și în reglarea majorității funcțiilor cheie ale corpului, inclusiv a tensiunii arteriale.

 

Nervul vag joacă un rol important și în sistemul parasimpatic, care reprezintă un fel de frână de mână atunci când suntem sub stres sau exagerați.

O altă schimbare importantă are loc direct în creier.

O îmbrățișare stimulează producția de dopamină, un neurotransmițător cunoscut sub numele de „hormon de plăcere”, deoarece creează un sentiment de satisfacție care ameliorează stresul și tensiunea.

Este, de asemenea, apreciat faptul că o simplă îmbrățișare crește producția de oxitocină, cunoscută sub numele de „hormon de dragoste”, care ne permite să ne conectăm emoțional cu ceilalți și să avem încredere în ei.

Iar cel mai important lucru este că efectele unei îmbrățișări sunt imediate. Un studiu realizat la Institutul de Cercetare pentru Telecomunicații Internaționale de la Kyoto a organizat o conversație de aproximativ 15 minute între partenerii lor.

Ulterior, unii dintre ei au primit o îmbrățișare, iar alții nu. La evaluarea parametrilor fiziologici, cercetatorii au apreciat ca cei care au primit imbratisarea au aratat o reducere semnificativa a nivelului de cortizol din sange, hormonul de stres care provoaca atat de mult daune.

Îmbrățișările ne ajută să ne simțim bine cu noi înșine

S-a descoperit că o îmbrățișare sau o mângâiere iubitoare crește capacitatea creierului de a-și imagina corpul, chiar și la adulți. Acest tip de contact fizic este de asemenea esențial pentru dezvoltarea și menținerea unei percepții adecvate asupra corpului nostru.

Potrivit unui studiu realizat la University College London, cheia constă în faptul că acest tip de contact cu corpul oferă senzații tactile plăcute care generează o serie de semnale proprioceptive care ne ajută să simțim mai bine corpul nostru.

În practică, cu o atingere sau o îmbrățișare, trimitem semnalele proprioceptive către creierul nostru, semnale care ne permit să fim mai conștienți de corpurile noastre, dar și să simțim că suntem vrednici de a fi iubiți. Și aceste sentimente ne fac să ne simțim foarte bine.

De fapt, conform acestor cercetători, lipsa îmbrățișărilor și mângâirilor ar putea fi un factor de declanșare sau agravare a tulburărilor de imagine ale corpului, cum ar fi anorexia și bulimia.

 

Câte îmbrățișări avem nevoie în fiecare zi?

De fapt, am putea trăi fără îmbrățișări, dar am muri încet, puțin în fiecare zi. Despre aceasta, Virginia Satir, terapeut de familie, a spus: „Avem nevoie de patru îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui, opt îmbrățișări pentru a ne menține așa cum suntem noi și 12 îmbrățișări pentru a crește”.

În timpul unui studiu efectuat de cercetătorii UCLA, creierul participanților a fost scanat în timp ce acestea au fost supuse unor șocuri electrice.

Partenerii lor i-au însoțit în timpul testului și, în unele cazuri, li s-a permis să țină mâna. Contactul fizic a fost de ajutor pentru a face față stresului din experiența și că în aceste cazuri zonele creierului responsabile de atenuarea fricii au fost activate.

Aceste studii arată că îmbrățișările au un efect foarte puternic asupra creierului nostru și ne ajută să realizăm o stare de relaxare și confort, permițându-ne să facem față mai bine stresului și fricii.

Prin urmare, chiar dacă nu există 8 îmbrățișări, trebuie să vă garantați o doză zilnică de îmbrățișări.

Citește și: 32 de metode științifice prin care să stimulezi instant nervul vag

Nervul vag este vital pentru o stare de sănătate optimă, indiferent de provocările cu care te confrunți. Acesta influențează și afectează în mod direct creierul, tractul digestiv (intestinele, stomacul), inima, ficatul și multe alte organe și glande.

În acest articol vei afla ce spun oamenii de știință despre nervul vag, cum ne influențează sănătatea și cum poți să îl stimulezi pentru a fi mai sănătos.

 

Stimularea nervului vag

Nervul vag este parte din sistemul nervos parasimpatic, cunoscut drept sistemul “odihnă și digestie”. Nu este singurul nerv din sistemul parasimpatgic, dar este de departe cel mai important pentru că are cele mai extinse efecte.

Cuvântul vag/vagus înseamnă “rătăcitor” pentru că “circulă” în tot corpul, către diferite organe importante. Acesta e conectat cu creierul, tractul digestiv (intestinele, stomacul), inima, ficatul, pancreasul, vezica biliară, rinichii, uretra, splina, plămânii, organele reproducătoare (feminine), gâtul (inclusiv faringele, laringele, esofagul), urechile și limba.

Dată fiind importanța nervului vag în tractul digestiv (și alte organe), atunci când acesta nu funcționează bine cauzează tulburări digestive , printre care dispepsia, gastropareza, refluxul esofagian, colita ulcerativă, anorexia, și bulimia.

La oamenii care suferă de oboseală cronică, intoleranțe alimentare, anxietate, probleme intestinale sau de tract digestiv, ceață mentală, și depersonalizare, nervul vag este aproape întotdeauna o parte din cauza problemei.

Aceste persoane au un tonus vagal scăzut, ceea ce înseamnă o capacitate mai scăzută a nervului vag de a se activa sau de a-și îndeplini funcțiile. Singura întrebare este ce aspect al nervului vag nu funcționează și în ce măsură nervul vag este problema și nu alte aspecte ale fiziologiei dvs.

 

Cum ne influențează nervul vag sănătatea

Nervul vag si sanatatea. În creier, nervul vag ajută la controlul anxietății și al depresiei. În tractul digestiv, potențează aciditatea stomacului, sucurile gastrice și tranzitul.

Pentru că nervul vag joacă un rol foarte important în creșterea tranzitului intestinal/a motilității, o activare mai scăzută a vagului va crește riscul de sindrom al colonului iritabil, care este un rezultat al tranzitului lent.

Stimularea nervului vag crește secreţia de histamină în celulele stomacale, ceea ce ajută la secreţia sucului gastric. Așadar, un nivel scăzut al fluidului gastric indică, de obicei, măcar parțial, o problemă a nervului vag. Prin secreţia factorului intrinsec, nervul vag joacă un rol important în absorbția vitaminei B12. În inimă, controlează variabilitatea ritmului cardiac, ritmul cardiac, și tensiunea arterială.

Activarea nervului vag va scădea riscul de boli cardiace și alți factori de risc major. În ficat și pancreas, ajută la controlul glucozei din sânge la un nivel echilibrat . În vezica biliară ajută la eliminarea bilei, lucru care poate ajuta la eliminarea de toxinele și la spargerea celulelor de grăsime. Nervul vag susține funcția generală a rinichilor. Ajută la controlul nivelului glucozei și crește circulația sângelui, ceea ce ajută la o mai bună filtrare a sângelui. Tototdată, activarea vagului eliberează dopamină în rinichi, ceea ce ajută la eliminarea sodiului – și scăzând astfel tensiunea arterială.

Nervul vag ajunge în vezica urinară. Un efect secundar al stimulării nervului vag este retenția urinară, ceea ce poate însemna că o stimulare mai scăzută a nervului vag poate determina urinarea frecventă. Într-adevăr, am constat o urinare mai frecventă la mulţi dintre clienţii mei (fapt datorat şi unui nivel scăzut al vasopresinei, al aldosteronului, şi unui nivel crescut de cortizol). În splină, poate să reducă inflamația. A se nota că activarea nervului vag va reduce inflamația în toate organele țintă (prin secreţia de acetilcolină), dar când se activează în splină efectul va fi probabil mai sistemic. Ajută la controlul fertilității și al orgasmului feminin prin faptul că se conectează la cervix, la uter și la vagin. Femeile pot ajunge la orgasm pur și simplu prin intermediul nervului vag. În limbă, ajută la controlul gustului și al salivei, iar în ochi ajută la secreția lacrimilor.

Un prieten m-a întrebat care e legătura între nevoia de a merge la toaletă și congestionare/retenţie. E posibil ca această legătură să fie nervul vag, întrucât el controlează producția de mucoasă, dar și tranzitul în colon. Senzația de sațietate și de relaxare care urmează după ce mâncăm sunt în parte cauzate de o activare a transmisiei nervului vag către creier ca răspuns la ingerarea de alimente. Nervul vag este explicația pentru care un om poate tuși atunci când e gâdilat la ureche, sau atunci când încearcă să se curețe în urechi cu bețisoare cu vată. Stimularea nervului vag ajută persoanele care suferă de tinnitus datorită legăturii lui cu urechea. Nervul vag are un rol important în boli precum refluxul gastro-esofagian nu numai pentru că controlează aciditatea stomacală, dar și pentru că controlează esofagul.

 

Nervul vag este în mare parte responsabil pentru conexiunea minte-corp, din moment ce ajunge la toate organele importante (cu excepția suprarenalelor și a tiroidei). Este strâns legat de felul în care interacționăm unii cu alții – e conectat direct cu nervii care ne acordează urechile la vorbirea umană, ne coordonează contactul vizual și ne reglează răspunsul emoțional. Influențează eliberarea de oxitocină, hormon important în conectarea socială.

Studiile au arătat că un tonus vagal mai crescut e asociat cu o capacitate mai mare de a ne apropia de alții și un comportament mai altruist. Activitatea nervului vag la copil poate fi influențată de mama lui. S-a descoperit că bebelușii cu mame care fuseseră deprimate/mânioase/anxioase pe durata sarcinii aveau o activitate mai scăzută a nervului vag.

Studiile sugerează că nervul vag e important și atunci când vrem să intrăm în starea mentală de flux. Se crede că activarea sistemului simpatic (luptă-sau-fugi) combinată cu activarea nervului vag creează contextul potrivit pentru o stare de flux.

Nervul vag şi starea de boală

Starea de boală (oboseală, somnolenţă, depresie, anxietate, pierderea poftei de mâncare, durere, scăderea motivaţiei şi problemele de concentrare) este suprimată atunci când nervul vag este extirpat. IL-1b facilitează activarea nervului vag într-un mod specific, care determină starea de boală.

Genetica/testarea activităţii nervului vag SelfDecode, cel mai bun tip de analiză genetică pentru 23andme and Ancestry Data (firme de testare genetică), are documentate SNP-uri (Single-nucleotide polymorphism – polimorfism uninucleotidic, variații în secvența ADNului genomic) care modulează activitatea vagală. Practic, ceea ce au descoperit oamenii de știință e că activitatea vagală scăzută duce la creșterea anxietății.

Tulburări care pot fi ameliorate prin activarea nervului vag

Întrucât nervul vag este asociat cu mai multe funcţii şi regiuni ale creierului, cercetările au arătat efecte benefice produse de stimularea vagală în cazul a numeroase tulburări, inclusiv (dar fără a se limita la):

Tulburări de anxietate
Boli de inimă
OCD
Alzheimer
Migrene
Fibromyalgie
Obezitate
Tinnitus
Dependenţă de alcool
Autism
Bulimie
Scleroză multiplă
Insuficienţă cardiacă cronică
Tulburări de memorie
Schimbări de dispoziție
Cancer
Circulaţie deficitară a sângelui
Boli gastrointestinale
Tulburări mentale severe
Nervul vag şi hormonii
Stimularea nervului vag normalizează activitatea ridicată a axei HPA – axul hipotalamo–hipofizo–corticosuprarenalian (CRH – corticoliberina – hormon eliberator de ACTH, ACTH – hormonul adrenocorticotrop, şi cortizol).

 

Nervul vag poate ajuta la scăderea durerii resimţite şi acesta este mecanismul prin care estradiolul reduce durerea în anumite situaţii. Insulina activează nervul vag printr-un proces compus din secvenţe, ca într-un joc de domino, care duce la scăderea producţiei de glucoză de către ficat. La şoareci, hormonii tiroidieni (T3) cresc apetitul prin activarea nervului vag, care duce şi la creşterea grelinei. Grelina creşte senzaţia de foame prin stimularea semnalului pe care nervul vag îl transmite din creier către tractul digestiv, iar acesta este anulat de capsaicină (din ardeii iuţi). Pe lângă rolul pe care îl are în secreţia de oxitocină, nervul vag joacă un rol important şi în secreţia de testosteron.

Atunci când nu funcţionează cum trebuie, nervul vag poate fi vinovatul pentru un nivel scăzut de testosteron. Testosteronul îi poate face pe oameni mai agresivi, dar asta nu se întâmplă atunci când nervul vag funcţionează optim. Funcţionarea optimă a nervului vag este importanta şi pentru producerea de GHRH (hormonul de creştere, somatoliberin) şi IGF-1.

Nervul vag poate stimula şi alţi hormoni, cum ar fi hormonul paratiroid, important pentru transformarea vitaminei D3 în vitamină D activă – calcitriol (1,25).

Stimularea nervului vag îl determină să secrete peptida intestinală vasoactivă (VIP), care are adesea un nivel scăzut la persoanele care suferă de CIRS (Chronic Inflammatory Response Syndrome – sindrom inflamator cronic)/boli cauzate de mucegai. NPY (neuropeptida Y) blochează unele dintre efectele nervului vag. NPY este un hormon anti-anxietate şi care sporeşte senzaţia de foame. El previne scăderea ritmului cardiac cauzată de stimularea vagală.

Acetilcolina

Acetilcolina este principalul neurotransmiţător vagal. Asta înseamnă că produce multe dintre efectele stimulării vagale pentru că în acest fel stimulează nervul vag diferite organe. Acetilcolina scade semnificativ secreţia de cytokine ca TNF, IL-1beta, IL-6 şi IL-18 în culturi de celule umane stimulate cu LPS (lipopolizaharide). Suplimentul Alfa GPC este cea mai bună metodă de creştere a acetilcolinei. Totuşi, nu ştiu dacă va ajunge acolo unde trebuie să ajungă şi în doza potrivită, aşa că mă îndoiesc că e la fel de bună ca stimularea vagului.

 

32 de metode prin care să-ţi stimulezi nervul vag

1) Frigul
Stimularea nervului vag prin frig Studiile arată că atunci când corpul se adaptează la frig, reacţia (din sistemul simpatic) luptă-sau-fugi scade şi sistemul odihnă-digestie (parasimpatic) se accelerează – şi acest proces este mediat de nervul vag. Orice fel de expunere scurtă la frig va creşte activarea nervului vag. Pentru început, poţi să-ţi scufunzi faţa în apă rece. Poti face duşuri reci, să te expui la frig şi să bei apă rece.

2) Cântatul sau intonatul mantrelor (incantații/psalmodieri)
Cântatul creşte variabilitatea ritmului cardiac. (HRV). Fredonatul, intonatul mantrelor, cântatul de imnuri sau de muzică ritmată şi energică – toate cresc frecvenţa cardiacă (HRV) în feluri uşor diferite.

Cântatul poate fi privit ca începutul activării unei pompe vagale, ca şi cum trimiţi valuri de relaxare prin intermediul corului. Cântatul la capacitatea maximă a plămânilor lucrează muşchii din spatele gâtului care activează nervul vag.

Cântatul energic îţi activează sistemul nervos simpatic şi nervul vag şi favorizează intrarea in starea de flux. Cântatul la unison, care se practică în biserici, creşte de asemenea ritmul cardiac şi funcţia vagului. S-a descoperit că cântatul sporeşte şi secreţia de oxitocină.

 

3) Yoga
Yoga intensifică activitatea nervului vag și sistemul parasimpatic în general. Un program de yoga de 12 săptămâni a produs efecte mai bune în schimbările de dispoziție și în nivelul anxietății decât s-a întâmplat în cazul unui grup de control care a urmat doar un program de plimbări. Studiul a arătat niveluri crescute de GABA thalamic, asociate cu schimbări pozitive de dispoziție și anxietate scăzută.

4) Meditația
Există două tipuri de meditație capabile să stimuleze nervul vag. Meditația bunătății iubitoare (loving-kindness meditation) crește tonusul vagal, așa cum e el măsurat de ritmul cardiac. La fel, meditația pe mantra “Om” stimulează nervul vag.

5) Relații sociale pozitive
Într-un studiu, participanții au fost instruiți să ia loc și să se gândească cu compasiune la alți oameni în timp ce repetau afirmații precum “Îți doresc să te simți în siguranță, îți doresc să te simți fericit, îți doresc să te simți sănătos, îți doresc să trăiești cu inima ușoară” și să se întoarcă la aceste gânduri de fiecare dată când simțeau că mintea își mută atenția în altă parte.

În comparație cu cei din grupul de control, oamenii care meditau au raportat, după terminarea exercițiului, un nivel crescut de emoții pozitive cum ar fi bucurie, interes, amuzament, seninătate și speranță. Și aceste schimbări emoționale și psihologice au fost corelate cu o mai puternică senzație de conectare cu ceilalți – și, în plus, cu o îmbunătățire a funcției vagale, reflectată în variabilitatea ritmului cardiac.

Meditația simplă, totuși, nu a avut întotdeauna drept rezultat o tonifiere a nervului vag. Această schimbare s-a petrecut doar în cazul celor care, după meditație, s-au simțit mai conectați social și mai fericiți; cei care au meditat la fel de mult, dar nu au simțit o conectare cu ceilalți mai puternică decât înainte, nu au avut nici o schimbare de tonus a nervului vag.

6) Respirația profundă și lentă
Respirația profundă și lentă stimulează nervul vag. Inima și gâtul conțin neuroni care au receptori numiți “baroreceptori.”

Acești neuroni specializați îți detectează tensiunea arterială și transmit semnalul neuronal la creier (NTS), care apoi activează nervul vag care ajunge la inimă cu scopul de a-ți scădea tensiunea arterială și ritmul cardiac. Ceea ce rezultă este o activare mai scăzută a sistemului luptă-fugi (simpatic) și mai crescută a sistemului odihnă-digestie (parasimpatic).

Baroreceptorii pot fi mai mult sau mai puțin sensibili. Cu cât sunt mai sensibili, cu atât mai repede vor trimite un semnal la creier, spunându-i că tensiunea arterială este prea sus și e momentul să activeze nervul vag pentru a o scădea. Respiratul lent, cu aproximativ același interval de timp pentru inspirație și pentru expirație, mărește sensibilitatea baroreceptorilor și activarea vagală, ceea ce scade tensiunea arterială și nivelul anxietății prin reducerea activității sistemului nervos simpatic și creșterea activității sistemului nervos parasimpatic.

 

Un ritm al respirației de 5-6 inspir/expir pe minut, la adulți, poate fi benefic. Pont: Respirație trebuie făcută din abdomen, lent. Asta înseamnă că atunci când inspiri, abdomenul trebuie să se umfle, iar când expiri abdomenul se contractă. Cu cât se umflă/se contractă mai mult abdomenul, cu atât mai profundă e respirația.

7) Râsul
Cum spune și proverbul, râsul e cel mai bun medicament. Multe studii au demonstrat beneficiile importante ale râsului pentru sănătate. Se pare că râsul este capabil să stimuleze nervul vag. Un studiu efectuat pe un exercițiu yoga cu râs a măsurat niveluri crescute ale ritmului cardiac in “grupul de râs”.

Au fost raportate cazuri de oameni care au leșinat din cauza râsului, iar cauza poate fi o suprastimulare a nervului vag/a sistemului parasimpatic. De altfel, leșinul poate apărea după râs, urinare, tuse, înghițire sau excreție – toate aceste procese sunt facilitate de activarea nervului vag.

Au fost raportate cazuri de oameni care au leșinat din cauza râsului și care sufereau de un sindrom rar ( sindromul lui Angelman), asociat cu stimularea crescută a nervului vag. (R, R2). Uneori, râsul este un efect secundar al stimulării vagale. Râsul este bun și pentru funcția cognitivă și protejează împotriva bolilor cardiace. Râsul crește nivelul beta-endorfinelor, al oxidului nitric și aduce beneficii și sistemului vascular. (R,R2).

8) Rugăciunea
Studiile au arătat că recitarea rugăciunilor crește activarea vagală. Mai precis, îmbunătățește ritmurile cardiovasculare – tensiunea arterială diastolică și ritmul cardiac. Studiile arată că citirea unui ciclu din rozariu ia aproximativ 10 secunde, astfel că cei care îl citesc respiră la interval de 10 secunde (cu inspir/expir), ceea ce crește ritmul cardiac și deci și funcția vagală. Câmpurile magnetice sunt capabile să stimuleze nervul vag.

9) Terapia PEMF (câmpa magnetic pulsatoriu)
Câmpurile magnetice sunt capabile să stimuleze nervul vag. Studiile au arătat că terapia PEMF poate crește variabilitatea ritmului cardiac și stimularea vagală. Folosirea un stimulator magnetic pulsatil numit ICES pe tractul digestiv și pe creier – îmi crește apetitul și mă stimulează.

Asta îmi spune că îmi stimulează nervul vag. Recomand folosirea lui pe tractul digestiv, pe creier, pe părțile laterale ale gâtului, etc.

Am remarcat că tranzitul intestinal a crescut și inflamația s-a redus pe toate zonele din tractul digestiv pe care am folosit dispozitivul. La început n-am înțeles cum de poate avea efecte sistemice dacă eu l-am plasat pe intestine, dar probabil că motivul este nervul vag, penru că el este stimulat de magneți.

 

10) Exercițiile de respirație
Inspirația/expirația “cu rezistență” va stimula mai bine, probabil, nervul vag – ca un fel de jogging cu rucsacul in spate. Un exercițiu de respirație constă în expirarea energică a aerului, până la punctul când devine cu adevărat inconfortabil și până când devii extrem de prezent. Nu am văzut studii pe acest subiect, dar presupun că ajută nervul vag.

11) Probioticele
Sistemul nervos de la nivelul intestinelor e conectat la creier prin intermediul nervului vag. Apar tot mai multe dovezi care arată efectul microbiomului din intestine asupra creierului. Animalele care au primit suplimente cu probiotic L. rhamnosus au înregistrat diverse schimbări pozitive la nivelul receptorilor GABA, mediate de nervul vag

12) Exercițiile fizice
Exercițiile fizice ușoare stimulează tranzitul intestinal. Acesta este mediat de nervul vag, ceea ce înseamnă că exercițiile fizice stimulează nervul vag.

13) Masajul
Masarea anumitor zone, cum ar fi sinusul carotidian (localizat pe gât) poate stimula nervul vag. Asta reduce riscul de crize în epilepsie. Presomasajul poate activa nervul vag. Acest tip de masaj este folosit pentru a ajuta bebeluşii să ia în greutate prin stimularea funcţiei digestive, iar acest lucru este mediat de activarea nervului vag (R, R2).

Masajul tălpilor poate, de asemenea, să crească activitatea vagală, variabilitatea ritmului cardiac şi să scadă ritmul cardiac şi tensiunea arterială. Toate acestea scad riscul de boli cardiace.

14) Postul
Postul intermitent sau reducerea caloriilor creşte variabilitatea ritmului cardiac de frecvenţă înaltă (la animale) care este un marker al tonusului vagal. Într-adevăr, multe rapoarte arată beneficiile postului intermitent asupra variabilităţii ritmului cardiac.

Atunci când postim, încetinirea metabolismului este parţial mediată de nervul vag. Mai concret, nervul vag detectează o scădere a nivelului glucozei din sânge şi o reducere a stimulilor mecanici şi chimici din sistemul digestiv. Ca urmare, vagul îşi creşte impulsurile din ficat către creier (NTS), ceea ce duce la scăderea ratei metabolice. Hormoni precum NPY cresc, iar CCK şi CRH scad atunci când se întâmplă asta.

Când mâncăm se întâmplă exact invers. Semnale stimulatoare, care au legătură cu saţietatea, pornesc din sistemul digestiv şi contribuie la creşterea activităţii sistemului simpatic şi a responsivităţii la stress (CRH, CCK crescute şi NPY scăzut). Postul poate creşte activitatea în nervul vag subdiafragmatic, ceea ce poate creşte sensibilitatea la durere (nu e bine) (la animale).

Nervul vag ne poate face mai sensibili la estrogen. La femelele şobolan, postul duce la creşterea numărului de receptori de estrogen în anumite părţi ale creierului (NTS şi PVN) şi pentru asta e nevoie de nervul vag.

15) Somnul sau statul pe partea dreaptă a corpului
Studiile au arătat că statul pe partea dreaptă a corpului creşte variabilitatea ritmului cardiac/activarea vagală mai mult decât statul pe alte părţi. Statul pe spate are ca efect cea mai scăzută activare vagală.

 

16) Tai Chi
Tai chi creşte variabilitatea ritmului cardiac şi deci sunt şanse mari să se activeze nervul vag.

17) Gargara
Nervul vag activează muşchii din spatele gâtului, cei care ne ajută să facem gargară. Gargara contractează aceşti muşchi, ceea ce activează nervul vag şi stimulează tractul gastrointestinal. Înainte să înghiţiţi apa, faceţi gargară cu ea.

18) Peştele şi fructele de mare (EPA şi DHA)
Recomand cu căldură peştele în dieta fără lectină. EPA şi DHA sunt capabile să crească variabilitatea ritmului cardiac şi să scadă ritmul cardiac. Asta indică faptul că stimulează nervul vag. Mi-am administrat 10 pastile de ulei de peşte ca doză de şoc, drept experiment, şi ritmul cardiac mi-a scăzut de la 60 la 40. Aşadar, în experimentele pe mine, uleiul de peşte a dus într-adevăr la scăderea ritmului cardiac şi acest fapt este probabil mediat, în parte, de nervul vag.

19) Oxitocina
Oxitocina creşte activitatea nervului vag de la creier către sistemul digestiv (din creier şi ingerată oral), ceea ce induce o stare de relaxare şi scade apetitul. Şoarecii cărora le fusese scos nervul vag nu au experimentat acest efect de reducere a apetitului al oxitocinei.

20) Zincul
Zincul a crescut stimularea vagală la şobolanii carora li s-a administrat timp de 3 zile hrană deficientă în zinc. Zincul este un mineral obişnuit, din care majoritatea oamenilor nu iau suficient.

21) Spatula linguală
Spatulele linguale stimulează reflexul de vomă. Există părerea că să exersezi reflexul de vomă e ca şi cum ai face flotări pentru nervul vag, iar să faci gargară şi să cânţi tare e ca şi cum ai face sprint.

22) Acupunctura
Punctele tradiţionale de acupunctură pot facilita o stimulare a nervului vag. În special acupunctura făcută pe ureche stimulează nervul vag. Acupunctura e o tehnică atât de puternică, încât a dus la decesul unei persoane pe care a fost folosită pentru stimularea nervului vag, stimulare care a determinat o scădere fatală a ritmului cardiac.

23) 5-HTP (Serotonina)
Serotonina e capabilă să activeze nervul vag prin diferiţi receptori. Efectele sunt mediate în parte prin activarea receptorilor de 5HT1A, 5-HT2, 5-HT3, 5-HT4 şi probabil de 5-HT6. Pe de altă parte, receptorii de 5-HT7 reduc activarea vagală (R, R2). Aşadar, serotonina are efecte combinate, dar per ansamblu ar trebui să ducă la stimularea nervului vag. Puteţi lua suplimentul 5-htp pentru a vă creşte nivelul de serotonină.

 

24) Mestecatul de gumă (CCK – colecistokinina)
CCK activează direct impulsurile vagale către creier. Capacitatea hormonului CCK de a scădea apetitul şi cantitatea de hrană ingerată depinde de impulsul vagal către şi de la creier. Mestecatul de gumă ar trebui să ajute la creşterea cantităţii de CCK secretate.

25) Dieta cu fibre (GLP-1)
GLP-1 este un hormon de saţietate care stimulează impulsurile vagale către creier, ceea ce încetineşte golirea stomacului şi ne face să ne simţim mai plini. (Funcţionează şi prin creşterea CRH. Fibrele sunt cea mai bună metodă pentru a creşte nivelul hormonului GLP-1.

26) Clismele cu cafea
Clismele sunt ca nişte sprinturi pentru nervul vag. Expandarea intestinului, aşa cum se petrece în clisme, creşte activarea nervului vag.

27) Tuşitul sau tensionarea muşchilor stomacali
Atunci când te încordezi ca pentru a provoca o mişcare intestinală, îţi stimulezi nervul vag. De aceea ne simţim relaxaţi după o excreție. Deci folosirea muşchilor care antrenează mişcările intestinale stimulează nervul vag.

28) Hormonii tiroidieni/T3 normali
La şobolani, hormonii tiroidieni (T3) cresc apetitul prin activarea nervului vag, care creşte şi grelina (hormonul foamei).

29) Soarele (MSH)
Alfa-MSH activează nervul vag. Este un hormon capabil să prevină consecinţele unui accident vascular cerebral prin activarea nervului vag, ceea ce previne inflamaţia (R, R2). Injectarea în creier (DMV) de alfa-MSH produce o excitaţie moderată a nervului vag, în anumite condiţii.

30) Carbohidraţii (insulina)
Insulina activează nervul vag prin intermediari.

31) Orexina
Receptorii neuropeptidei orexină (hypocretină) se găsesc în centrii care controlează activarea vagală din creier (NTS, DMV şi area postrema, care controlează reflexul de vomă). Orexina stimulează nervul vag din creier, ceea ce facilitează tranzitul intestinal. Orexina A poate stimula pancreasul din creier.

Orexina este capabilă să crească toleranţa la glucoză sau sensibilitatea la insulină prin intermediul nervului vag din ficat. Pe de altă parte, orexina este capabilă să inhibe activarea semnalelor nervului vag către creier prin concurenţa cu hormonul CCK (A). Cum puteţi creşte nivelul de orexină.

32) Grelina
Grelina amplifică hormonul de creştere şi foamea prin stimularea semnalului vagal de la creier către sistemul digestiv, iar acest lucru poate fi contracarat de capsaicină (prezentă în ardei iute). Grelina stimulează din creier pancreasul prin intermediul nervului vag.

Altele
Leptina
Impulsurile vagale către creier sunt activate de leptină. Leptina potenţează activarea indusă de CCK a nervului vag. Într-un studiu, animalelor crescute să fie rezistente la leptină le era mai foame pentru că nervul vag a devenit mai puţin sensibil la CCK. Totuşi, un alt studiu a descoperit că efectul leptinei asupra semnalului vagal către creier nu joacă un rol esenţial în determinarea cantităţii de hrană ingerate.

CRH
CRH (corticoliberina – hormon eliberator de ACTH) are efecte variabile asupra nervului vag. CRH scade activitatea nervului vag de la creier către inimă. Activarea nervului vag va încetini ritmul cardiac, dar CRH inhibă acest proces şi creşte ritmul cardiac.

CRH stimulează impulsul vagal de la creier (zona postrema) către colon (prin activarea nucleului dorsal al nervilor vagi, via transmisie colinergică).

MSG
Monosodium Glutamate sau MSG creşte tranzitul intestinal la câini, proces mediat de nervul vag.

Care sunt defecţiunile nervului vag?

Există 3 tipuri mari de defecţiuni ale nervului vag: comunicarea către creier (de la un organ… prin intermediul glutamatului, un neurotransmiţător), comunicarea în interiorul creierului (de exemplu de la NTS – nucleus of the solitary tract – nucleul solitar din bulbul rahidian – sau către DMV – dorsal motor nucleus of the vagus – nucleul dorsal al nervului vag) sau comunicarea de la creier către alte zone ale corpului, cum ar fi inima, ficatul, intestinele, etc.

Nervul vag şi ritmul circadian

Semnalele de la centrul de control circadian (SCN) sunt adesea transmise de nervul vag. De exemplu, producerea de proteine de mucină de către intestine sau plămâni se face într-un ritm controlat de SCN. Dacă ritmul circadian e defect, se va defecta parţial şi nervul vag. Cum să ai grijă de ritmul tău circadian.

 

Cum să inhibi nervul vag

Capsaicina este cea mai puternică unealtă de inhibare a nervului vag. Ghimbirul previne supraactivarea nervului vag, care cauzează greaţă şi senzaţie de vomă, prin inhibarea funcţiei serotoninei în tractul digestiv.

Termeni legați de nervul vag

Poţi să stimulezi sau să inhibi nervul vag în două feluri. În primul rând, impulsul nervului vag (activarea) poate pleca de la creier către restul corpului sau de la corp către creier.

Dacă pleacă de la creier, se numește cale vagală eferentă. Când pleacă de la alte părți ale corpului către creier se numește cale vagală aferentă. Nu folosesc acești termeni ca să simplific articolul.

Variabilitatea ritmului cardiac de frecvenţă înaltă (HRV) este asociată cu activitatea nervului vag/sistemului parasimpatic . HRV-ul de frecvenţă joasă este asociat cu activarea atât a sistemului nervos simpatic (sistmeul nervos central), cât şi a celui parasimpatic (sistemul nervos vegetativ) .                                                                                             

Sursa UTI 24.ro